Prietenia - gandurile mele

Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca. Oricine doreste sa aiba un prieten bun, caruia sa i se poata destainui. Dar cati dintre noi il poate asculta cu tot sufletul si poate chiar ajuta pe acel "timid"? Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relatia de prietenie dintre doua sau mai multe persoane este luata in ras de catre ceilalti. Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie sa incolteasca. De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului? "Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara."

Nevoie

Avem nevoie de prieteni la fel cum avem nevoie de aer, de ploaie, de soare. Avem nevoie de ei la maturitate la fel de mult cum avem si la tinerete. Avem nevoie sa ne racorim sufletul, sa-l incalzim atunci cand ii este frig, alaturi de oameni noi. Dorinta de comunicare, clipe scurte de confesiune... cateva lacrimi in coltul ochilor. De pe urma lor nu devenim nici mai frumosi , nici mai urati, nici mai bogati, nici mai saraci. Putini sunt cei care mai cred in prieteniile adevarate, flori rare pe care le agatam in piept o data in viata si le culegem pentru tot restul vietii. Prietenia este insa sublima pentru ca in ciuda furtunilor din viata noastra prin ea ne daruim, cu funda reala de sinceritate, cu inima larg deschisa. 

Daca vreti sa fiti langa mine, lasati-mi umarul vostru sa ma sprijin, intr-o lume a prieteniei in stare pura, intr-un bland angajament al inimii.